Next.

Stau si ma gandesc .. ce as putea sa scriu acum, in ultima zi a anului. Ultimele post-uri au fost intr-un stil total necaracteristic mie. De obicei scriu cand ma loveste o idee, cand chiar am inspiratie si mi se pare ca am ceva de spus. Iar ultimele 2 .. nu sunt chiar asa. Nici asta. Dar e ultimul. Promit!

Am reusit, pentru prima oara in viata, sa ma conving sa fac si eu o trecere in revista a anului ce trece .. prin ce am trecut, ce mi-a iesit fantastic, ce m-a facut mai desteapta, ce am descoperit si ce am constientizat. La capitolul descoperiri cred ca stau destul de bine, cam de un 9 asa La celelalte .. nu chiar atat de bine, dar cred ca media finala e peste 5 La anul .. speram la mai mare
De ce speram la mai mare? Pentru ca acum avem niste obiective clare … da da da. Chiar asa! Scrise frumos, direct in mintea mea. Iti imaginezi literele, nu? Cerneala albastru inchis, reliefate. Imi doresc, la sfarsit de an, sa fie bifate toate. Atat.
E cel mai bun moment sa uiti de tot. Sa privesti doar inainte. Pare o propozitie atat de banala, dar are atat de multa substanta. O faci?

Inca ceva. Nu te mai gandi.
Da muzica atat de tare, incat sa nu iti mai auzi nici gandurile …

Protesteaza!

andrei rosca, zoso, oradeanul, adi soare, adi ciobotaru, little bro, nihasa, pigbrother, mikutzu, nemo, znuff, Anca, subiectiv, ana, manafu, jen, dana, mihai barbulescu, andrei maxim, bookblog.ro, ilie catrinoiu, marius parciu, tu…

M-a lovit Craciunul:)

E aproape Craciunul. Tot din seria “Ce sa fac pentru a simti spiritul Sarbatorilor”, trebuie sa facem ceva si pentru seara de Ajun, in situatia in care esti acasa.
Paaai… In primul rand, MUZICA. Trebuie sa fie motivanta, vesela, si TARE. Apoi, imbraca-te cu ceva ce te incanta… nu, nu am innebunit, stiu ca nu pleci nicaieri, dar nu te mai raporta mereu la ceilalti. “Sa ma vada X”, “Ei o sa se uite”. Acum e pentru tine, sa te vezi si tu cu adevarat si sa te simti bine. E vorba de atitudine, de self esteem si cam atat. Uita-te in oglinda si incearca sa iti promiti tie niste lucruri, pe care sa le stii doar tu. Promite-ti ca nu o sa te mai dezamagesti, promite-ti ca o sa ai curajul sa spui mereu ce vrei, ce nu iti place, sa lupti pentru ce iti doresti si sa spui Nu atunci cand ti se ofera lucruri sub valoarea ta. Pana aici cu compromisurile.

M-am gandit, pentru prima oara in viata, sa fac eu prima tot ce astept de la ceilalti. Si chiar mai mult. Fara sa astept nimic in schimb.
M-am apucat de trimis mesaje, de sunat lume. Unii nici nu se asteptau. M-am lovit la inceput de sentimentul ala “Anca, de ce il suni? O sa se mire, o sa te intrebe ce te-a apucat” Da, ca sa vezi ce relatii stranse si profunde am cu o gramada de lume:) Si ce? Senzatia e cu atat mai pretioasa. Faci ceva ce nu se asteptau. And it feels good
Ce conteaza ca ei nu iti dau inapoi mesaj? Ce conteaza ca el ti-a dat mesajul ala cu “fie ca Sfintele Sarbatori…” ? Din nou, nu te mai raporta la altii. Ah, te gandesti “de ce nu mi-a dat ea prima?” E stupid. Pune mana pe telefon
Nu uita, la 12 noaptea, sa iti pui o dorinta. Nu e o prostie, primesti pur si simplu putina magie. Nu iti doresti asa ceva?

Recunosc, desi la inceput nu credeam faza cu “intratul in atmosfera”, acum I`m totally in. Se poate sa fie Craciunul de mai multe ori pe an? S-ar intampla minuni:)

Unde e Craciunul?!

Mi se intampla numai mie? Eu nu simt Craciunul .. deloc. Adevarul e ca nici nu i-am dat vreo atentie si am incercat sa il fac sa treaca neobservat. In alti ani ma bucura ca vine si imi sarea in ochi orice detaliu. Acum insa, parca nimic nu pare sa anunte ca vine .. Unde e zapada? Unde e zapadaaaaaaa? Unde e multimea de oameni veseli? (mda, din astia exista, recunosc, dar nu o multime:)

Mi-am dat eu seama ca de multe ori eu imi cream starea de sarbatoare. Era in mine. Era spiritul ala, accentuat de fulgi, lumini, colinde, veselie. Acum parca nici nu il bag in seama. Nu am starea necesara. Probabil ca am vrut sa inchid ochii la toate lucrurile alea sinonime cu fericirea. Fericirea altora. Ma tot gandeam … hai sa intru si eu in starea asta. Intra daca ai cu ce

Unii mi-ar spune ca dispozitia se creeaza. Da? Biiiineeee…
Pasul 1: Te imbraci frumos si iti iei bani la tine. Inainte de a iesi din casa, te uiti in oglinda si iti desenezi zambetul. Cat mai larg
Pasul 2: Mergi pe strada si te uiti in jur. Incerci sa observi cat mai multa veselie si sa o absorbi. Uita-te la lumini, la brazii din bratele oamenilor, trage aer puternic in piept. Mergi putin mai repede. Observa tot ce miroase a buna dispozitie. Spune cineva o gluma in metrou? Razi si tu. Intra in sistem )
Pasul 3: Ai ajuns la Unirea, sau oricare magazin de unde vrei sa iei cadouri. In primul rand, asa cum e anormal dar e corect din punctul meu de vedere, te apuci sa cumperi chestii, pentru TINE. Daaaaaaaa… Nu cat sa termini banii, dar cat sa ti se modifice perceptia puternic
Pasul 4: Asa cum ar fi fost normal de la inceput, cumperi cadourile pentru altii. La momentul asta insa, ai deja in mana cateva pungi pentru tine. Deci te simti deja mult mai bine. Si acum, cand le-ai luat cate ceva tuturor celor importanti pt tine (2, 3 persoane adica:) este totul transformat. Uita-te la tine: ai un zambet natural pe fata, ai muuulte cadouri in brate, si esti intr-o multime de oameni veseli.

A mers?

And I wake up…

Ti s-a intamplat vreodata sa ai impresia ca cel mai mare dusman al tau esti tu? Pur si simplu, ai impresia ca mai e cineva in tine care face numai ce il taie capul. Cand o iei pe partea rationala, stii exact ce ai de facut. Ai chiar si un plan bine pus la punct, te-ai gandit la toate detaliile si abia astepti sa vina ocazia sa il pui in aplicare. Spui ca o sa fii tare si ca e atat de evident cum trebuie sa procedezi…
Si acum vine partea cealalta. Credeai ca stii exact cum vei reactiona si ce vei face. Si, ce sa vezi .. incepi sa .. te pierzi pe tine. Asisti pur si simplu ca un spectator la piesa de teatru ce se deruleaza prin fata ta, si, cel mai amuzant, esti chiar tu actorul principal. Nu se intampla in nici un caz cum ai planuit, ci chiar pe dos.
Si apoi… bum! Te-ai trezit. Privesti in urma ta dezastrul. Esti din nou lucid si te tot intrebi cum ai putut face una ca asta. Aveai plan, aveai imagine de ansamblu, erai deasupra tuturor. Si totusi, cine a facut toate lucrurile alea incredibile? TU! De fapt nu, nu tu, ci cealalta persoana din tine. In NLP se spune sa nu intrebi un om ce ar face in situatia X, ci ce a facut intr-o situatie in trecut. E o mare diferenta.
Acum ca ai revenit la realitate, s-ar zice ca esti foarte constient si intelegi ce s-a intamplat. Ai invatat ceva si nu vei mai repeta gresala in viitor. Chiar asa?:)) Stai, trebuie sa o convingi pe cealalta persoana din tine. Ea si acum mai are argumente, si acum i se pare ca totul e ok, ca totul e justificat. Trebuie sa o faci sa inteleaga cumva! Se numeste autoeducare, automotivare, cum?
As vrea sa stiu si eu cum se face concret.

Tag ?! :)

Chestionar
December 19th, 2006
Andrei m-a tagguit .. let`s get started

1) Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand.

Sue Knight – Tehnicile programarii neuro-lingvistice “oameni din culturi foarte diferite si, mai mult decat orice …”

2) Fara sa verificati, cat e ora?
hmm… 14:15

3) Verificati
14:15 )

4) Cum sunteti imbracat?
maieu alb, hanorac verde inchis, blugi si o bratara alba.

5) Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
La ferestrele de messenger deschise (vreo 6)

6) Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?
Niste masini care trec pe strada. Mereu e agitatie pe la mine

7) Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Astazi, am fost pe la facultate si sa ma intalnesc cu o prietena

8) Ati visat ieri noapte?
Da. Incredibil, dar chiar imi amintesc asta.

9) Cand ati ras ultima data?
Acum o jumatate de ora

10) Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Absolut nimic. Abia m-am mutat:)

11) Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
o insula

12) Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii

13) Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
am vazut o tipa care dadea in carti in Mc

14) Ce parere aveti despre acest chestionar?
Are si niste intrebari originale

15) Spuneti-ne ceva ce nu stim inca.
jocul Mafia e cel mai tare joc. Stiti cum se joaca?:)

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?
Alexia

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat?
Robert

18) V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
M-am gandit, dar nu sunt prea convinsa. In Italia m-as duce…

19) Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?
Acum vei intelege tot.

20) Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?
As vrea sa nu mai existe masti si oameni mincinosi

21) Va place sa dansati?
Daaaaaaaaaaaaaa

22) George Bush?
Are putere omu`

23) Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?
O.C.

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?
Ionut Ciurea
Adrian Soare
Costin

Atentie!!! Trebuie sa raspundeti la ele in momentul in care le cititi pentru prima data. Adica acum!

Dizzy …

Hm… parca nu prea am ce face aici. Muzica asta house nu imi place deloc si nu trezeste nimic in mine. Mai bine stau pe canapea… ohh… da. Muuult mai bine. Ah, uite si o pernuta. Super. Cocktail-ul asta parca nu-mi prea place… se simte prea mult alcoolul din el. Si totusi, acum sa-l beau, daca tot l-am luat.

Gata… s-a dus .. imi aduci si mie un Cosmopolitan? merci .. Numai eu mai stau pe canapea? Ah, mai e un tip pe canapeaua din fata mea .. dar el pare genul care nu danseaza prea mult, si care se simte cam incomod facand asta.

– Tu nu dansezi deloc?

– A .. hm .. da .. nu imi prea place muzica.

– Dar ce muzica iti place?

– Hip-hop, R&B…

– Nu prea se pune asa ceva aici. Hai, te astept sa dansam.

Ce sa fac ? Afara e cam frig sa ma duc, si mi-am lasat geaca la garderoba. Parca ma simt putin ametita. Eh, uite un suc de portocale pe masa. Proprietarul trebuie sa fie departe Ce se distreaza oamenii astia! Foarte tare! S-a umplut barul .. cand am venit era cam gol. A inceput distractia adevarataaaaa …

O melodie care imi place! Ma duc si eu sa dansez.

Damn! S-a ocupat locul meu pe canapea. Si cata lume e la masa! Au inceput si ei sa se prinda ca muzica asta monotona nu are nici un farmec. Dar unde e cocktail-ul meu? Ma duc la bar sa intreb.

Da… cica mi-l aduce la masa. Locul meu s-a eliberat! Iar s-au ridicat toti sa danseze. Se simt foarte bine. Dar si eu ma simt bine, numai ca e un altfel de simtit bine, care nu include dansul. Include insa sa bei putin din toate paharele de pe masa: suc, Red Bull, bere, cocktail-uri. Oricum nimeni nu mai stie ce si-a luat. In afara de mineeee … pentru ca tocmai a venit cocktail-ul meu Cam putin.

Daca i-as da un sms …? Doar sa ii spun ca mi-e dor de el. Si daca imi e dor de el ce ? O sa zambeasca, o sa fie satisfacut si o sa imi trimita eventual un sms ambiguu. O sa se intrebe si ce m-a apucat. Bine ca prietena mea mi-a spus ca mi-a ascuns telefonul.

Hmm… tipul ala de la masa din spatele meu se tot uita fix la tipa aia blonda. Nu cred totusi ca va face ceva. Si cei 2 de acolo … imi dau impresia ca nici nu isi dau seama unde se afla. Oricum le e indiferent, le e de ajuns ca sunt unul cu altul. La masa aia sunt numai fete… si par ca isi doresc ceva… pana si eu ca fata observ. Sunt cam ametita…

– Hai Ancaaaaa la daaaanssss!

Si Anca s-a dus la dans… Inca 2 melodii bifate, cu un mare chef. Stiam eu ca trebuie sa beau putin. Ce bine ne simtiiiiim, ce energieeeee, ce atitudineeee! Parca se duce din mine cheful cu fiecare miscare si oricum iar a inceput muzica aia fara ritm, din care eu nu inteleg mai nimic.

Hai mai bine pe canapea. Deja ma simt cam ciudat, acum ca am mai baut un cocktail. Sunt fericita? Trista? N-as spune ca sunt trista, chiar deloc. Dar nici fericita. Parca gandesc insa mai putin. Au mai disparut din gandurile alea inutile. Chiar as dansa daca as avea pe ce .. Mi-ar placea sa pot sa scriu acum in blog .. ar iesi ceva interesant. Si-asa n-am mai avut inspiratie in ultima vreme .. de ce sa nu insir asa niste ganduri aiurea? Nu trebuie sa inteleaga nimeni nimic. Poate maine, cand ma trezesc .. daca imi mai aduc aminte. Am niste miscari cam bruste cand incerc sa pun mana pe ceva. De ce sa nu le numim dezinvolte?

Sa ma mai duc sa dansez. Ah, am cazut la loc pe canapea. Nu mi-am luat destul avant. Mai incercam. Se intampla ceva in capul meu si nu pot sa imi dau seama ce. Hai pana la baie.

Mi-e cam rau. Sa ma asez putin. Dar unde? Pe jos? Pe jos. Bai, mie mi-e rau. Se invarte totul cu mine. Dar lasa ca imi trece… Imi trece? Asa ciudat nu m-am mai simtit niciodata. Vreau acasa. Dar chiar pot sa ma ridic de aici? Nu pot sa ma ridic de aici! Pai .. mai stau putin pana imi mai trece si pot sa ma ridic, nu? Chiar nu e asa grav. Cat o fi ceasul? Devreme…

– Ancaaa, ce faci acolo? Ti-e bine?

– Daaaa…

– Sigur?

– Daaaaa… Doar ca as vrea sa plec acasa.

– Bine, iti chem un taxi.

– …

- A

Eu nu stiu de ce ma simt asa rau. Nu am baut cine stie ce. Ma enerveaza ingrozitor ca nu ma pot ridica. Asta e singura mea problema. Sunt perfect constienta si maine o sa pot sa spun tot ce s-a intamplat.

– Anca, a venit taxi-ul.

– Da… dar eu nu ma pot ridica de aici.

– Pai mai stai putin ca plecam si noi. Dar ce ai facut? Tie ti-e rau rau.

– Nu ma .. doar ca sunt foarte ametita.

– Offf…

As sta asa la nesfarsit. Mie de ridicat imi e frica. Oricum e devreme si pana plecam imi revin.

– Anca, cum iti mai e?

– Mi-e bine, doar ca sunt foarte ametita. Si vreau sa plec acasa.

– Pai ti-a plecat si taxi-ul. Dar plecam si noi imediat. Vine Mihai sa te ajute sa te ridici.

Mihai .. e tipul care m-a intrebat de ce nu dansez. Uite-l. M-a luat in brate si ma tine strans strans. S-a gandit bine, pentru ca eu nu am nici o baza. Nu ma asteptam totusi sa fie ataaaaaat de nasooool. Mi-e rau rau iar Mihai pare sa nu inteleaga deloc asta. El vrea sa ma duca afara cu orice pret.

Ce bine e afara!!!! Frigul asta e tot ce aveam nevoie. Aproape m-am trezit. Putin mai incolo, un tip inconjurat de prietenii lui. Se vede ca e intr-o stare avansata de betie, pentru ca nu mai face nici un gest. Ii e prea rau ca sa ma poata ceva. Iar prietenii lui nu stiu ce sa faca cu el.

– Uite, el e mai rau ca tine.

Stiu ca a spus-o ca sa ma incurajeze. Dar cum adica e mai rau ca mine? Eu nu sunt rau deloc. Sunt foarte bine chiar. Si mi s-a parut chiar amuzant. Nu putem sa mai intram sa dansam? Eu sunt foarte vesela si mi-a venit si cheful de dans. Cica e ora 4. Asa mult a trecut?!

Am ajuns acasa. Am ajuns acasaaaaa!!! Ce bucurie, credeam ca nu mai ajung. Asta era obiectivul meu. Arunca esarfa, pantofi, margele, cercei…

Am adormit totusi destul de greu.

Saturday December 2, 2006 – 03:22pm (EET)

Game on.

Ne e bine. Cine a spus insa ca jocurile s-au terminat ? Chiar daca am reusit sa supravietuim primelor saptamani in care eram doar pe jumatate sinceri, asta nu inseamna ca nu mai avem bataie de cap… Alte provocari, alte dorinte, alte vise …

Stii ce as vrea eu ? Sa ma surprinzi … sa fie ora 1 noaptea .. si sa apari la usa mea. Asta ar inseamna multe, si in primul rand faptul ca ti-ai asumat un risc, si asta pentru mine. Imi place sa cred ca te fac sa vrei lucruri care nu ti-au mai dat prin cap pana acum. Acum, parca pur si simplu apar de nicaieri. Stii sentimentul, nu-i asa? Eu il traiesc rar de tot… insa as vrea sa il am mereu. Poti sa ma faci sa il am mereu? Eu am impresia ca pot sa te fac pe tine. Trebuie doar sa ma lasi sa ma simt libera. Nu e chiar asa usor. Tu nu stii, dar nici nu imi mai amintesc cum e sa simt ca pot face orice. Crezi ca e ceva ce gasesti pe toate drumurile? Nici n-as vrea sa fie, nu ar mai fi la fel de pretios. Uneori sa stii totusi ca as vrea sa gasesc la un chiosc cu dulciuri senzatia aia si sa imi cumpar in cantitate maaaaaaare .. dar maaaaaare, sa imi ajunga pentru toata viata. Nici nu stiu ce vreau. Dar sa trecem peste asta …

Poate ca spun ca nu stiu ce vreau ca sa ies cumva din asta. Poate ca nu am curaj sa spun tare ce vreau. Aici poate nici tu nu ma ajuti prea mult. Poate la ora 1 noaptea ti-as spune, daca m-ai lua pe nepregatite si n-as mai avea scapare, chiar in propria mea casa. Imi place uneori sa ma simt fara scapare, pentru ca am vrut amandoi sa ajungem acolo. Si totusi, e ciudat faptul ca mereu sunt surprinsa cand realizez ce mi se intampla ..

Ce sa ne mai jucam? Vrei jocul acela cu minutul de sinceritate? Timp de 1 minut, fiecare spune doar lucruri adevarate. Ah, dar noi nu avem nevoie de el, nu? Stai sa ma mai gandesc… Hai sa jucam ascunselea. Am loc in dulap, dar tu sa te prefaci ca nu stii. Oricum, ideea de baza aici e ca ma cauti sub pat si eu vin peste tine, si ajungem in final sub patura. Stiu ca stiai, dar imi place mie sa spun Astea sunt jocuri nevinovate, dar ce facem in realitate…

Hai sa trec la chestiuni serioase. Ma enervezi ca folosesti blog-ul ca sa imi spui lucruri (si eu fac la fel acum, dar fa-te ca nu observi) desi ma simt bine cand stiu ca despre mine scrii acolo… Stii ce ma gandeam? Ca daca ar aparea nori gri intr-o zi, putem sa ne transmitem mesaje ascunse asa. Vezi ca atunci nu voi mai recunoaste nimic

Am gasit cea mai prosteasca dorinta a mea. As vrea sa am o carte groaaasa, in care sa scrie tot ce trebuie sa stiu despre o relatie. Cand ceva merge rau, sa caut frumos la cuprins…

– Pare un pic distant ………………………………………………………..pagina 5

– E trist ………………………………………………………………………….pagina 10

– Simti ca nu iti spune tot ………………………………………………….pagina 168

– Vrei sa-i spui cat tii la el ………………………………………………….pagina 590

– Vrei sa il enervezi ………………………………………………………….pagina 647

– Vrei sa il intrigi …………………………………………………………….pagina 800

Hai, nu mai rade… mi s-ar rezolva majoritatea problemelor. Si ai fi si tu fericit. Nu te mai uita neincrezator, pentru ca oricum nu ti-as spune de carte. Ai crede ca esti cel mai norocos baiat. Da… s-ar duce naturaletea si spontaneitatea… si nu ai mai avea de ce sa razi de mine. Asa e. Tu n-ai cumpara o astfel de carte? Mai ales ca eu ma distrez cand tu esti incurcat si nu mai stii ce sa faci. Dar te ajut mereu … si imi place sa fac asta.

Gata cu cartile, si sfaturile, si retetele. Cine are nevoie de ele? Keep playin`, babe

Notice: tot ce scrie aici e pura fictiune.

Monday November 6, 2006 – 01:26am (EET)

Marketing “relational”.

Nu stiu de ce … parca de la un timp, relatiile au devenit ceva comercial. Ceva superficial. Asta vad eu in jur si nu ma incanta deloc. Putem sa vorbim de marketing intr-o relatie? Avem un produs … relatia, din care cei 2 au beneficii… Ai de ales din .. milioane de “produse”. Si totusi alegi ceva despre care stii ceva, pe care il constientizezi macar. Awarness… Te confrunti, ca orice consumator, cu the tirany of choice… nu stii ce sa alegi pentru ca esti pur si simplu invadat. Sa spunem ca am ales ceva… de fapt ne-am ales reciproc. Si incepem o relatie. Poate acest cuvant nu merita sa fie spus aici, pentru ca sensul la care ma gandesc eu este mult prea profund pentru ce descriu …

Si .. suntem 2. Ce conteaza cum ne-am cunoscut? Niste elemente sunt mereu aceleasi. Ne-am dat usor de inteles ce vrem unul de la altul. Mi-ai vorbit despre placere si satisfactie, iar eu te-am crezut… Ce sa zic, o reclama reusita. Mi-ai spus povesti despre relatii, despre ce pot simti si unde pot ajunge. Mi-ar fi bine cu tine si tie, normal, ti se pare ca am o atingere magica asupra ta. Cuvintele au fost cheia. Pretul nu mi s-a parut prea mare, desi ai incercat mult sa afli de la mine cat as da eu pe tine. Si mai ales in ce masuram… A mers totul foarte usor, pentru ca, deh, viteza face legea si concurenta e serioasa. Te-ai diferentiat tu prin ceva… ai reusit sa ma citesti un pic, atat cat a trebuit ca sa te pozitionezi in mintea mea. Oricum, am cazut de acord .. ca we share something. Se gandeste vreunul din noi la ziua de maine? In povestea asta nu. Noi vrem relatia si beneficiile din ea. Cand ele nu mai exista, nici nu trebuie sa spui adio. Iti iei la revedere de la un produs cand renunti la el?

Este evident. Ceva lipseste. Stii si tu ce. Dar acesta nu este un blog despre dragoste, despre sentimente sau despre profunzime. Nu. Aici si acum aceste cuvinte nu au nici o semnificatie pentru mine. Este vorba despre relatie ca produs care aduce satisfactii ambilor parteneri. Si, cum spunea un prieten bun, foarte amuzanta chestie, se confrunta cu uzura fizica si morala.

Uzura fizica … e mai greu de explicat. Dar daca facem un efort, exista si ea. Ceea ce vreau sa subliniez este uzura morala. Sa nu o confunzi cumva cu nopti nedormite de dragul ei/lui, cu grija, cu o iubire pasionala sau cu dorul. Nu .. poate enervare, senzatia ca te-ai saturat, plictiseala… asta inseamna uzura morala. Ele te fac usor usor … sa cauti alta “relatie” (si cand se umple de praf, e simplu… inlocuieste-l cu alt pamatuf pufos)

Ce alte cuvinte nu au ce cauta aici? incredere, a simti, te iubesc, siguranta, impreuna, imi pasa, sincer, suflet, salveaza-ma, fluturi (ma rog, poate astia da, dar oricum… fara importanta)

Dar… cine are nevoie de ele? Let`s make it simple, my friend…

Tuesday October 10, 2006 – 01:23am (EEST)

Limite.

)

Tu ce iti doresti de fapt?

Stiu ca e o intrebare mult prea complexa si n-ai fi in stare sa raspunzi la ea. Eu chiar nu sunt… Am descoperit destule zilele astea. Am descoperit de exemplu ca, atunci cand cineva imi spune “fac orice vrei tu” nu stiu ce sa cer. Si ce e mai amuzant, e ca daca m-ar intreba acum, as avea zeci de raspunsuri … s-a dus … sau poate nu. Totul e limitat in timp. Dar … cat de limitat? De unde stii cand se apropie sfarsitul? Cine vine si iti face semn discret pe umar .. hai, hotaraste-te cat mai ai timp, pentru ca in curand nu o sa mai ai cu ce te juca. De ce nimeni nu spune clar … maine nu voi mai fi aici. Asta ar fi util, pentru oamenii calculati. Eu sunt de ceva de genul in majoritatea timpului, dar am inceput sa lupt impotriva acestui lucru. Oricum, faza cu “game over” este de multe ori imprevizibila, asa ca toate calculele se duc pe apa sambetei.

Ai grija .. e oferta limitata. Si ce daca imi spui asta? Crezi ca o sa ma ajuti sa ma decid mai repede? S-ar putea sa nu ma mai decid deloc. S-ar putea sa ma decid … Dar de fapt, de ce imi faci o oferta limitata? E ca si cum imi spui .. daca vrei azi, eu sunt aici, maine insa … Tu ma vrei pe mine, sau ma vrei azi? Raspunsul meu e diferit in functie de raspunsul tau…

Limitatul ala e spus cu un scop .. si nu acela la modul filosofic .. toate au un sfarsit. Stiu si eu asta, stii si tu. De aceea e inutil.

Si de fapt, ce incerci sa imi spui? Ca te mai vor si altele, ca oricand poti uita de mine, ca ma vrei, dar nu atat de mult incat sa astepti cat am eu chef … cu alte cuvinte, ca nu esti la dispozitia mea oricand. Stii … chiar nu vreau pe cineva “la dispozitia mea”… mi s-ar parea stupid si neinteresant, si oricum nu te vad in rolul asta.

Eu m-am decis deja, desi tie ti-am zis ca ma mai gandesc. De ce anume te temi? Ca ezitarea mea e un fel de “nu” anticipat? Iti iei masuri de siguranta… ca sa te protejeze de ce? De refuzul meu, de o prea mare implicare a ta… O sa te simti la fel de rau oricum, crede-ma. In sinea ta o sa stii adevarul. Asta daca nu esti atat de departe de tine, incat te poti minti singur.

Nu incerca sa ma limitezi… si nu face nici tu asta. Nu te opri daca ti se pare ca de aici incolo nu mai vezi nimic la fel de clar ca pana acum. Poti sa alegi sa renunti, sau sa astepti putin… poate apar eu si fac lumina. Sau poate dispare ceata de la sine. Dar in nici un caz sa nu iti spui “Daca in 10 minute nu vine, eu am plecat.” Poate e si la mine ceata…

Daca oferta e limitata, atunci nu ma intereseaza.

Saturday October 7, 2006 – 02:23am (EEST