Overwhelmed.

Ma simt depasita. Asta e cuvantul.
Probabil ca toti am trecut prin asta o data cel putin. Oricum, asta nu ma incalzeste cu nimic. As vrea sa dorm o zi intreaga, sa nu mai am responsabilitati, sa fac doar ce am chef. Ce e mai amuzant, e ca am facut mult timp ce am avut chef. Acum insa nu mai pot. Mi se sparg toate in cap. Si nu cred ca pot face fata.

Si stii ce e cel mai rau? Ca nu am de unde sa imi iau energie. Cineva imi spunea candva, ca nu trebuie sa depind de nimeni. Ca pana la urma raman eu cu mine. Ca eu sunt cea mai buna prietena a mea. Foarte adevarat. Insa nu mai pot. Stiu ca trebuie sa ma motivez singura, stiu ca trebuie sa gasesc totul in mine. Stiu ca am toate resursele. Numai ca uneori, pur si simplu refuz.

As vrea sa vina cineva si sa ma ia de mana, as vrea sa vina cineva si sa ma minta frumos. Am recunoscut vreodata ca imi place sa fiu mintita frumos? Sau ma rog .. mintita partial. Da, vreau sa aud ca sunt buna, vreau sa aud ca pot face multe. Da, ajuta! Ajuta incredibil de mult. Multi se gandesc ca nu are rost sa spuna cuiva asta, multi se gandesc ca e un bullshit. Nu e, cel putin nu pentru mine. La mine face minuni. As vrea sa am o sursa de energie, cineva care sa imi dea forta. Ei, si omul ala nu e. As vrea sa ma bazez pe cineva cu adevarat. Trist e ca toti fug de asta. In jurul meu, numai oameni care sunt stapani pe ei, siguri pe ei, care se pot descurca singuri. Fiecare e pentru el. E o adevarata mandrie asta. Nu auzi foarte des asta? I can handle it, n-am nevoie de tine. N-am nevoie de nimeni! Pot si singur. Really? Da, poate ca poti. Insa, cum e? Iti place, nu te simti singur? Eu da. Si eu sunt asa. Insa nu prea tine chestia asta pe termen foarte lung. Vreau sa aud “sunt aici pentru tine”.

Vreau sa .. dorm. Sunt asa de obosita… Lasa-ma sa ma culc pe tine.