Eh…

Despre a bea vreau eu sa scriu acum. A se mentiona ca fac niste eforturi sa scriu corect. E ora 3 fara ceva. Si ca am frisca in par.
Asa. Petrecere, lume, muzica, distractie. Lumea… bea. Si eu beau.
Nu ca mi-ar placea alcoolul in mod deosebit. Chiar nu. Beau rar, la chefuri, si nu prea mult. Imi place doar senzatia aia pe care mi-o da cand beau un pic. Ma simt mai libera. Nu-mi mai pasa de nimic. Asa te simti si tu?
Si uneori ai nevoie de asta. Exista multi oameni care isi pun singuri bariere, care se limiteaza. De fapt, toti ne facem asta. Cand scapi putin de barierele astea, totul devine mult mai simplu. Pana la urma, lucrurile trebuie sa fie simple. Eu cel putin am nevoie de asta. M-am obisnuit sa-mi complic singura viata, sa gandesc prea mult. Nooo! Nu e bine asa.
Ei, cand bei un pic, parca vezi altfel lucrurile. De fapt, dispar chestiile neimportante. Esti tu, acolo, cu cineva sau cu cativa si va simtiti bine. Atat.

Vin de la o petrecere. A fost reusita.
Scena: eu, stand pe canapea. Un chelner se tot uita la mine. La un moment dat, imi aduce un pahar de ceva. Nonalcoolic, si imi spune sa-l beau. Eu gust, dar nu acord o mare importanta.
Peste cateva minute, trec prin fata lui, mergand impleticit. Ma duc spre el si ii spun “fac doar misto de tine”. Cred ca e baiat bun, mi-a adus si lamaie.

Ideea e sa nu intreci o anumita limita. Asta e tot. In drum spre casa, am ras rau de un prieten care era extrem de beat. Unii oameni, cand sunt chiar beti, sunt foarte amuzanti si spun lucruri demne de notat undeva. Stiu ca maine o sa rad de ce scriu acum.
Eu, in timp ce stateam pe canapea si constientizam ca m-as ridica foarte greu, ma gandeam sa scriu in blog.