Colectionez momente.
mai 8, 2007
Desi nu mai am starea frumoasa pe care o aveam scriind ulltimul post (da, a trecut ceva timp de cand n-am mai scris, si asta din cauza ca nu sunt in stare sa imi sintetizez ideile) o sa continui in acelasi ton.
Cineva mi-a spus ceva ce mi-a ramas in cap, se pare. Sa apreciez momentele pe care le traiesc cu oamenii, si sa nu ma mai gandesc atat de mult la imaginea generala. Asta ar putea ajuta cumva sa nu mai pun etichete. Esti tu un ametit, chiar neserios as spune, dar m-am trezit eu la 1 noaptea cu tine la usa? Daaa…
Se poate ca momentul sa fie mai important decat omul. Da, oamenii fac momentele, desigur. Dar de multe ori, cel mai rau lucru pe care il poti face e sa generalizezi. Chiar daca adunand tot da cu minus, conteaza foarte mult pe ce te concentrezi. Poti sa te focusezi pe anumite lucruri, cele pozitive, cand totul e frumos si bine, si sa te autosugestionezi ca asa e tot timpul. Din contra, poti sa iti concentrezi toata atentia pe lucruri negative si sa te inscrii pe drumul cel urat.
Cand am constientizat ca totul e in capul meu, ca eu decid, pur si simplu, cum vreau sa vad orice lucru din viata mea, m-am simtit cumva usurata. Da, exista lucruri in exterior pe care nu le pot influenta, dar interpretarea lor o fac numai eu. Si pot incepe chiar de acum sa plutesc si sa fiu total nerealista. Povestea pe care mi-o spun mie e singura care conteaza, e singura adevarata. Asta se intampla cu oricine. Toti ne spunem povesti. Multi dintre noi ne mintim. Trebuia sa spun propozitia asta, ca sa o contest apoi. De unde stii tu ca eu ma mint? La ce te raportezi? La adevarul tau?
Oricine poate fi fericit daca stie ce povesti sa-si spuna. Si daca reuseste sa le creada cu adevarat.
Entry Filed under: Ce gandesc eu. .
14 Comments Add your own
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed

1.
Mihai | mai 9, 2007 at 2:18 pm
saracii oameni n-au bani de sireturi! (nu ma leg de text, e prea personal ca sa poata comenta cineva obiectiv)
2.
Emanuel | mai 9, 2007 at 2:53 pm
Monumente raman doar momentele scaldate in adevar….
http://www.AcademiaNae.wordpress.com
3.
Phoebs | mai 9, 2007 at 4:04 pm
ahahahaha.. chiar eu eram cea fara sireturi
Daca am facut publice gandurile astea, poti comenta linistit. Chiar as fi curioasa
Emanuel: corect, nu trebuie sa imi mai amintesti si tu asta
4.
memmories | mai 9, 2007 at 8:41 pm
fericirea e un concept mult prea relativ incat sa ii poti pune o eticheta.. cel mai bine e sa profiti de ea atunci cand ti se iveste ocazia..
5.
phoebss | mai 10, 2007 at 12:15 am
Bine spus. Mie imi place sa pun etichete
6.
Christ Saddler | mai 11, 2007 at 5:31 pm
cum poti merge fara sireturi?
7.
Bogdan | mai 11, 2007 at 10:42 pm
Daca nu exista omul nu exista momentul dar poate fara momentul respectiv omul nu mai era asa proaspat in mintea ta. Sigur tu singura te controlezi, fie gandurile fie faptele sau auto-povestile.
Tu esti singura care poti constientiza daca te minti sau nu, alt om nu prea cred sa reuseasca performanta….sa-si dea seama. Sau poate cine stie….lumea e complexa, nu-i asa ?
8.
Phoebs | mai 12, 2007 at 3:22 pm
Chris Saddler: Sunt mai smechera si d`aia
Bogdan: asa e, bine zisa chestia cu momentul si omul. Uneori noi nu putem fi obiectivi, poate altii din afara vad lucrurile asa cum sunt ele intr-adevar.
9.
Bogdan | mai 13, 2007 at 4:21 pm
Si altii din afara vad tot oarecum subiectiv lucrurile. De ce? au poate si ei o mica legatura cu subiectul; se gandesc la experientele lor asemanatoare; subiectivismul este o parte din viata noastra;poate chiar vor sa te dezavantajeze asa ca vad lucrurile invers.
Deci raman momentele frumoase si poate si oamenii….
10.
Christ Saddler | mai 15, 2007 at 5:37 pm
nu esti. am vazut eu ca nu
11.
Phoebs | mai 15, 2007 at 9:45 pm
Chirst Saddler: tu porti ochelari si poate d`aia ..
12.
verdedeparis | noiembrie 14, 2007 at 11:55 am
“Oricine poate fi fericit daca stie ce povesti sa-si spuna. Si daca reuseste sa le creada cu adevarat.”
Uite aici intervine problema. Ce te faci atunci cand esuezi in a aprecia un moment pentru ca nu se incadreaza in povestea pe care ti-ai spus-o? Cu toate ca el s-ar fi incadrat in realitatea din spatele povestii..
13.
Jolie | ianuarie 4, 2008 at 7:41 pm
Amnezia!!! remediul perfect…:P:P
14. Phoebs « Verde de Paris | februarie 10, 2008 at 10:33 pm
[...] ecrane, deci n-ai cum s-o-ntelegi” Phoebs februarie 10, 2008 Vreau sa cititi postul asta, e foarte simplu, dar foarte profund. Imi place Phoebs. Si imi place “colectia ei de [...]