Aer trist = Provocare?

Decembrie 14, 2006 at 10:55 pm Lasă un comentariu

hmmm… stiu despre ce o sa scriu azi. Mi-am amintit de toata chestia asta citind blog-ul unui necunoscut de care am dat din intamplare tot pe yahoo 360 cautand oameni care sa aiba si ei pasiune pentru publicitate. E despre oameni fericiti si oameni nefericiti. Nu, nu e ce pare a fi …

Ca sa fiu mai explicita, e vorba despre oamenii care, dintr-un motiv sau altul, intr-un moment al existentei, nu sunt fericiti. Nu ma refer la oamenii care isi petrec tot timpul plangandu-se sau care nu vad nimic pozitiv in viata lor. Intotdeauna m-au atras cei care pareau sa sufere dintr-o anumita cauza: fusesera raniti, nu mai aveau incredere in oameni, spuneau ca nu au prieteni, erau singuri. De ce? Pentru ca reprezinta o provocare … cand intalnesc un om de genul asta, invaluit intr-o aura de tristete, dar si mister, aud mereu o voce care ma indeamna sa fac ceva. Acest ceva poate insemna lungi discutii, fapte, intamplari, toate pentru a arata ca nu e totul negru. Sau pentru a arata ca sunt eu altfel? Nu e de fapt egoism pur?

Am facut asta de multe ori. Poate uneori am facut-o ca sa imi dovedesc mie ca pot, dar si pentru ei. Ma gandesc de fiecare data ca mi-as fi dorit ca, intr-un moment de nefericire, sa dau peste cineva care sa ma asculte si sa imi spuna ceea ce deja stiu, ca totul trece. Toti avem nevoie de asta la un moment dat. Asta ma absolva de vina?

Mai e un lucru de care trebuie tinut cont: suferinta leaga oamenii mai mult decat bucuria. Iar momentele in care pot sa iau pe cineva care sufera in brate, in care pot sa alin durerea cuiva mi se par cu adevarat unice. M-am gandit … asta poate fi din cauza ca atunci cand sufera, oamenii lasa garda jos si poti avea un sentiment de putere, dar nu valoreaza asta prea mult. Conteaza mult insa sa stii ca ai fost acolo, si ca legatura s-a creat.

Sa revin la intrebarea despre egoism. Si imi aduc aminte de un fost prieten, care, cand dadeam bani cersetorilor, imi spunea: acum tu incerci sa iti cumperi un loc in rai sau senzatia aia de „sunt un om bun”. Ma revolta mereu, dar reusea de fiecare data sa imi puna un semn de intrebare. Tot reflectand, am ajuns sa zicem la concluzia ca e adevarat, in acel moment m-am simtit bine, m-am simtit cu suflet. Si ce?

Acum sa intru si eu in pielea omului care sufera. Da, am impresia ca aerul inabordabil si trist ma face mai interesanta. Nu pentru oricine. Dar nu imi pasa de oricine…

Saturday July 15, 2006 – 09:45pm (EEST)

4340.jpg

Anunțuri

Entry filed under: Ce gandesc eu.

Despre libertate… Sa ne gandim putin …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Decembrie 2006
L M M M V S D
    Ian »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

%d blogeri au apreciat asta: