Sindrofia bloggerilor

Asaaa… m-am intors de la sindrofia bloggerilor. Si chiar mi-a placut! M-am revazut cu lume pe care o cunoscusem la RoBlogFest, si am facut cunostiinta cu niste oameni noi, foarte draguti.

Am venit cu Buddha, pe la 8. Lume destula adunata. Atmosfera placuta.
La inceput am stat cu Andrei si Raluca, prietena lui, pe ei ii stiam cel mai bine de acolo iar Andrei mi-a mai aratat cine e cine. Andrei mereu ma ajuta cu networking-ul 🙂
Le-am cunoscut pe Marie Jeanne si FataCuSoarele. Alexandra mi-a placut foarte mult, e persoana cu care am discutat cel mai mult in seara asta. Mi s-a confirmat impresia de pe blog, ca noi gandim la fel si avem ce vorbi. Sunt chiar incantata de asta! Am avut la un moment dat o discutie ca intre fete cu ea si Raluca despre relatii si despre casatorie. Very deep, si tot n-am ajuns la o concluzie. Dar…
L-am cunoscut si pe Andreiard, cu care din pacate nu am vorbit prea mult. Ii lasasem un comment ieri si asa m-a recunoscut. Cu alta ocazie sper sa vorbim mai mult.
I-am cunoscut si pe Gramosi, foarte simpatici, mi-au dat un biletel pe care sa-mi trec adresa blogului. Spre surprinderea mea, stiau de mine, ceea ce m-a bucurat 🙂
Am vorbit mai mult si cu Piticugras si tuvia despre job-uri si blog-uri si alte alea. Cu Piticugras am vorbit, ciudat, tot despre casatorie si fete care la 20 ani vor sau nu vor sa se marite. El isi cauta nevasta, aviz amatoarelor 😛 Mi se pare foarte simpatic si arata asa funny! Am ramas uimita cand am aflat cati ani are…
Ah, si Piticugras a spus o chestie foarte tare, care a fost pentru mine vorba serii: daca un barbat spune ca ai gura mare, inseamna ca are p..a mica :)) hahahaaa:))
Era acolo si echipa voce, l-am cunoscut si pe seful lor. Ii multumesc lui Buddha pe aceasta cale pentru vin si pentru ca m-a hranit cu snitel cu cartofi prajiti. Buddha, esti un scump!
Am vorbit si cu thetudor, care era incantat de Say it right, pusa de mine. Si cu el vreau sa mai vorbesc si tre sa citesc ce scrie.
Lu` piticu i-am zis ca mi se pare ca blogul lui e prea informativ, si nu prea personal. Mi-a aratat in direct un post personal. Ok, sa zicem ca te cred. Partial 😛
De Lanebuni nu stiam pana acum, dar am intrat de acasa. Era exact ce ma asteptam, un blog plin de chestii amuzante. O sa mai vorbim noi 🙂
Pe Greger il stiam, ne-a intampinat frumos ca sa ne arate drumul. Am vrut la un moment dat sa mananc si din snitelul lui, dar pana la urma am furat doar un cartof. Deh, el nu avusese inca 2 oameni cu care sa imparta, ca Buddha.
Am vazut-o si pe Andressa, la fel de draguta, a plecat destul de repede, asa mi s-a parut. N-am apucat sa vorbesc cu ea mai nimic, si-mi pare rau. Next time, Andressa 🙂
Ah, l-am vazut si pe Iepuras. Eu si Alexandra i-am facut o propunere indecenta, dar a zis ca e sub papuc. LOL.
Acum ca ma uit pe lista cu cine trebuia sa vina. Imi pare rau ca nu i-am cunoscut pe Netboy, whatever, Gavagai, Avionaru, Garidu. Poate unii nici n-au fost acolo, habar n-am 🙂

Rectific: pe Gavagai l-am cunoscut, dar nu stiam ca e el 🙂

Pe la 12 si ceva am plecat cu Alexandra, si ne-am plimbat pana la Universitate, vorbind de una, de alta. Chiar mi-a prins bine si a fost frumos 🙂

Spun ce am spus si data trecuta: imi place de voi, bloggerilor!
(Acum am si poze)

img_2299.jpg

img_2285.jpgimg_2149.jpg

Aprilie 15, 2007 at 12:18 am 39 comentarii

Muzicaaa

Toata lumea asculta muzica. Mie cel putin imi schimba starea. Am avut perioade, cand eram trista si… ascultam numai balade. La fel de triste, bineinteles. Wow.. ce simteam, si cum erau amplificate senzatiile. O conditie de baza e sa te regasesti in versuri. Atunci iubesti anumite melodii, in care fata povesteste cum l-a parasit ea pe baiatul cel rau sau cum sufera si il asteapta sa vina inapoi. Cazi, tot mai mult si tot mai mult, simti totul intens si o aprobi pe cantareata… ca mai mult fetele canta asa de jale, plus niste boy bands gen BSB. Si uneori iti place starea in care esti. Ne place sa facem pe victimele, sa suferim, nu? Pare mai usor decat sa lupti si sa obtii, mai greu e adevarat, ce iti doresti.

Mai sunt si melodiile care ti se pare ca te descriu pe tine. De la cap la coada, totul vorbeste despre tine. Eu cateodata practic datul melodiei cuiva, cu mentiunea: asta ma zugraveste pe mine. Daca ai fi atent, ai afla multe asa. Mult mai multe decat dintr-o simpla discutie. Eu ma identific cu Goo Goo Dolls – Iris, Nelly Furtado – Say it right si Robbie Williams – Feel.
E o idee si sa te exprimi prin muzica. Ia d-aici cantecul asta si sper ca intelegi ce vreau sa zic 🙂
Eh, uneori s-ar putea sa ajute. Si sa rezolve niste lucruri intr-un mod neasteptat.

Sunt atatea versuri care mi-au ramas in cap, si care mi s-au parut extrem de bine spuse. Sa dau niste exemple, daca tot sunt aici. Sunt luate la repezeala, cum mi-au venit.

Come and hold my hand, I wanna contact the living…
My head speaks a language, I don’t understand.
You`re poison, running through my veines
I`m a wonderwoman, let me go get the ropes
I can see you, see your true colors…
Turning and returning to some secret place inside…

Am incercat si invers, si chiar merge! Suparata, cum eram, mi-am facut un playlist cu cantece motivante, care sa imi dea putere si l-am numit Strong. Ei, din nou, am intrat in atmosfera. Si cine era Power Girl?
Am scris despre asta pentru ca am vorbit cu cineva care mi-a spus ca muzica nu are nicio influenta asupra lui. Imposibil!
Ce n-am descoperit inca, e cum sa intru cand am eu chef in acea stare cand dansez de nebuna prin casa si orice melodie mi se pare extraordinara. Am atunci o energie iesita din comun si chiar ma simt bine in momentele alea.

Deci, pune chiar acum o melodie care sa iti dea aripi 🙂

Aprilie 13, 2007 at 5:11 pm 5 comentarii

PRoud to say I know

Am participat saptamana trecuta la un seminar organizat de BOS, despre PR. S-a numit PRoud to say I know. Am fost recrutata printre cei 18 studenti pe baza unui formular (ok as spune, erau intrebari destul de la obiect despre PR, insa puteai gasi raspunsurile pe net) si un interviu cu intrebari la fel de concrete. M-am bucurat:)
Seminariile au tinut 4 zile, si a urmat si o zi de prezentare a proiectului final.

Prima zi a inceput cu un ice breaker. A trebuit sa desenam un fel de scut, in care sa ne desenam pe noi, familia noastra, stilul de comunicare si cariera pe care ne-o dorim. A fost foarte tare chestia. La EU am desenat o fata zambitoare, un soare, si zaruri si minge, o chestie nedefinita, niste creioane. Sper ca se inteleg semnificatiile 🙂 La familia mea a fost mai greu, i-am desenat pe fiecare cu cate o trasatura caracteristica. La stil… Am pus si note muzicale, pentru ca imi place sa dedic melodii si sa cant, tastatura, evident, si buze. La meserie.. Anca, inconjurata de multa lume, plus un cocktail, adica ma duc la petreceri, conferinte, tot felul de evenimente. I really enjoyed it!
Trecand la lucruri serioase, am vorbit despre lucruri de baza in PR, cu Sorana Savu, Senior Partner Premium Communication. Mi-a lamurit o gramada de lucruri, si mi-a lasat o impresie foarte buna. Are si firma ei blog, am intrebat-o eu 🙂

In cea de-a doua zi a venit Crenguta Rosu, Managing Partner, DC Communication sa ne vorbeasca despre gestionarea crizelor. Foarte tare a fost tipa, arata neconformist si era desteapta. Am avut si de lucru, o situatie de criza concreta pe care a trebuit sa o rezolvam. Era vorba despre un incendiu in complexul nostru de hoteluri de lux, cu jurnalisti deja prezenti la fata locului si oameni raniti 🙂 Fiecare echipa a avut idei bune, dar echipa noastra a fost cea mai aproape de adevar, pentru ca a avut niste solutii mai realiste. Oricum, foarte util.

A treia zi n-am fost:) Stiu ca a fost invitata Paula Apreutesei, Business Strategy Manager Microsoft Romania.

A patra zi, doi invitati: Virgil Munteanu si Alexandru Batagui de la First One Communication. Ne-au vorbit despre PR in construirea imaginii unei persoane publice. Fascinant, consiliere de imagine. Vreau si eu sa fac asta! Cea mai tare chestie a fost studiul de caz, in care am fost impartiti in 2 echipe mari, si fiecare a avut de construit campania electorala pentru un om politic care candida la presedintie. Din fericire, l-am avut pe Basescu, iar echipa adversa pe Becali :))
A trebuit sa ne duelam apoi, sa gasim puncte slabe la echipa adversa, sa ne sustinem candidatul cu toata forta. Ca slogan, i-am ales „Impreuna mai departe” , dar mie sincer nu mi-a placut. Deh, majoritatea … Oricum, discutiile au fost foaaarte aprinse, o tipa s-a si suparat. Nu e bine sa iei lucrurile prea personal:))

Pentru proiectul final, am fost impartiti in echipe de cate 3, iar brieful ne cerea sa construim o campanie de PR pentru lansarea iPhone in Romania. Suna fantastic, dar nu era chiar usor. Mi-a placut insa, chiar daca eu n-as cumpara asa ceva 🙂 Noi am ales sa-l pozitionam ca un creator de categorie, dat fiind faptul ca nu mai exista ceva atat de complex, iar sloganul a fost: „iPhone – Designes your world”.

Prezentarea finala a avut loc ieri, la Orange Concept Store. Foarte tari ideile de campanii! Mi-a placut o echipa care a fost foarte creativa, si a povestit mult despre evenimentul de lansare, cu felinare in forma de mar si alte asemenea chestii frumoase. Altii au fost foarte strategici, altii au adus si flyere in forma iPhone-ului. N-am castigat, dar a fost interesant. Chiar daca sunt advicer, trebuie sa ii felicit pe cei de la BOS pentru proiectul reusit, si in special pe Andreea. 🙂

Aprilie 5, 2007 at 8:34 pm 1 comentariu

Atat.

Cam asta as fi vrut eu de la tine. Atat.
Asta a fost tot.
Pana aici.

Aprilie 1, 2007 at 9:36 pm 20 comentarii

Stand-up :)

Club Expirat – Stand-up comedy. Trupa Aristocratii. Duminica 1 Aprilie, ora 22.30, Str. Ion Brezoianu. Rezervari la tel: 0726.804.142

Mi-a placut ideea lui nenorocitu, asa ca am bagat comment. Sa vedem daca se tine de cuvant 😛
Cred ca mai e locul 3, asa ca scrieti repede 😀
Imi place sa merg la Stand-up, si chiar n-am mai fost de mult. Sooo… foarte binevenit 🙂

Daca tot am ajuns la stand-up, sa scriu ceva despre asta. Intotdeauna cand ma uit la stand-up, oriunde as fi, imi vine in cap aceeasi idee: toate spectacolele contin extrem de multe insight-uri pentru oamenii din advertising. Cei din trupele de stand-up vorbesc despre viata. Despre toate acele lucruri pe care nu le recunoastem, pe care le ascundem, de care de multe ori ne e rusine. Cel mai frumos moment e cel in care zici: „Exaaaact! Asa e! Asa gandesc si eu…” sau razi si te inrosesti cand auzi cum altul spune ceea ce e si in mintea ta. Facand o paralela, cei de la Sprite au mereu spoturi reusite, pornind de la sloganul lor de baza „spune pe bune”. Ei, asa fac si oamenii de la stand up. Sigur exista un monolog despre „amicii” baieti sau despre cat de barfitoare sunt fetele…

Concluzia: mergeti la stand-up comedy pentru insight-uri, daca lucrati in publicitate, sau pentru distractie, oricine ati fi si oriunde ati lucra.

Martie 31, 2007 at 7:16 pm 2 comentarii

Succes.

Ieri m-am intalnit cu Ionut, care m-a facut sa inteleg foarte clar un lucru.
Este vorba despre succes. Se vorbeste des despre fericire, despre cum sa ai succes, cum sa fii implinit. Toti cautam asta. Si totusi… Uita-te putin in jur. Ce vezi? Eu una vad multi oameni nefericiti, oameni care nu au succes. Si acum vine intrebarea. De ce nu au multi oameni succes?

resize-of-78432518_310a875f2f.jpg

Raspunsul este simplu. Pentru ca nu vor. Stai, stai, nu e ce crezi. De ce nu vor? Pentru ca nu sunt dispusi sa plateasca pretul. As simple as it is. Nimic mai adevarat. Si prin pret intelegem timp pierdut, stres, neliniste, ore intregi de munca, bani, nopti pierdute, sacrificii facute, iesiri refuzate, vacante ratate, lacrimi, griji … Intotdeauna, ca sa castigi ceva, trebuie sa pierzi ceva. Trebuie sa renunti la ceva. In momentul in care stii clar ce vrei, stii si ca trebuie sa faci niste sacrificii. Asta e viata.
Ei bine, putini oameni accepta sa faca asta. Restul prefera sa se planga, sa se intrebe de ce ei nu au noroc, de ce ei nu reusesc nimic. Intotdeauna poti sa spui asta. De fapt, daca stai sa te gandesti, lucrurile sunt foarte simple. Daca iti fixezi tinta, e imposibil sa nu ajungi acolo. Asta daca esti dispus sa platesti pretul. Faptul ca trece un timp, ca esti foarte ingrijorat, ca nu iti poti permite niste lucruri, ca stai pana tarziu la birou, ca nu te-ai mai vazut cu multi prieteni de un car de ani, inseamna ca platesti pretul. Dar fii sigur ca vei ajunge acolo. Nu ai cum sa nu.

Tu esti dispus sa platesti pretul?

Martie 30, 2007 at 4:23 pm 55 comentarii

Overwhelmed.

Ma simt depasita. Asta e cuvantul.
Probabil ca toti am trecut prin asta o data cel putin. Oricum, asta nu ma incalzeste cu nimic. As vrea sa dorm o zi intreaga, sa nu mai am responsabilitati, sa fac doar ce am chef. Ce e mai amuzant, e ca am facut mult timp ce am avut chef. Acum insa nu mai pot. Mi se sparg toate in cap. Si nu cred ca pot face fata.

Si stii ce e cel mai rau? Ca nu am de unde sa imi iau energie. Cineva imi spunea candva, ca nu trebuie sa depind de nimeni. Ca pana la urma raman eu cu mine. Ca eu sunt cea mai buna prietena a mea. Foarte adevarat. Insa nu mai pot. Stiu ca trebuie sa ma motivez singura, stiu ca trebuie sa gasesc totul in mine. Stiu ca am toate resursele. Numai ca uneori, pur si simplu refuz.

As vrea sa vina cineva si sa ma ia de mana, as vrea sa vina cineva si sa ma minta frumos. Am recunoscut vreodata ca imi place sa fiu mintita frumos? Sau ma rog .. mintita partial. Da, vreau sa aud ca sunt buna, vreau sa aud ca pot face multe. Da, ajuta! Ajuta incredibil de mult. Multi se gandesc ca nu are rost sa spuna cuiva asta, multi se gandesc ca e un bullshit. Nu e, cel putin nu pentru mine. La mine face minuni. As vrea sa am o sursa de energie, cineva care sa imi dea forta. Ei, si omul ala nu e. As vrea sa ma bazez pe cineva cu adevarat. Trist e ca toti fug de asta. In jurul meu, numai oameni care sunt stapani pe ei, siguri pe ei, care se pot descurca singuri. Fiecare e pentru el. E o adevarata mandrie asta. Nu auzi foarte des asta? I can handle it, n-am nevoie de tine. N-am nevoie de nimeni! Pot si singur. Really? Da, poate ca poti. Insa, cum e? Iti place, nu te simti singur? Eu da. Si eu sunt asa. Insa nu prea tine chestia asta pe termen foarte lung. Vreau sa aud „sunt aici pentru tine”.

Vreau sa .. dorm. Sunt asa de obosita… Lasa-ma sa ma culc pe tine.

Martie 26, 2007 at 9:21 pm 14 comentarii

Articole mai vechi Articole mai noi